Semimaratonul Bucuriei. Al câtelea ai terminat? 😂🤦‍♂️

În weekend am alergat primul meu semimaraton de trail. Mai alergasem trail la cros, deci cu câțiva kilometri mai puțin. Cine spune că mărimea nu contează minte. 😏 A fost cel greu și solicitant concurs la care am participat. Diferența de nivel conform aplicație de alergat a fost de 822 metri, noroc că partea cea mai grea a fost fix la începutul cursei. 😊

Ca idei de reținut pentru viitor: 

1.Să nu mai merg la concursuri fără suficiente antrenamente. 🙄😁

2. Plaja de la Marea Neagră nu e deloc Dealu Mare. 😂

Cursa a pornit de lângă conacul Bellu (loc ce merită vizitat când mergeți la cramele din zonă și slavă Domnului sunt destule) cu o urcare constantă și abruptă. Noroc cu peisajele ce se iveau în vale cu fiecare vârf de deal cucerit.

Pe la km 3 mă gândeam dacă feteasca aia neagră pe care o băusem cu o seară înainte fusese făcută din strugurii viilor pe lângă care treceam. La ce te gândești când alergi?Aud întrebarea asta de multe ori. Uite și la chestii din astea. 🍷😎

Pe la km 4 a început în playlist-ul din Spotify, pregătit încă de acum o săptămână pentru cursă, Bonjovi cu We don't run. Perfect pentru că nici eu nu o mai făceam. 🤦‍♂️😁 Rampa avea o înclinație atât de mare încât putea rivaliza lejer cu o etapă montană din Tour de France. Un mic Tourmalet. 😏Iar privirea îmi juca deja feste, sondele alea albastre de petrol de pe marginea drumului eu le vedeam tobogane pentru copii. 🤷‍♂️

Salvarea a venit fix în vârful dealului unde era amenajat primul punct de alimentare /hidratare. 

Nimic nu te aduce mai repede în simțiri sâmbătă dimineața decât niște castraveți murați. 😂 Nu, nu erau pentru alegătorii mahmuri ci pentru simplu fapt că în timpul alergării se pierd prin transpirație săruri. 

Revitalizat de castravete și ajutat de o bucată bună de traseu ce cobora, m-am bucurat de peisajul superb oferit de către toamnă pe Drumul vinului. Dealuri, pante, văi, rânduri de vie cât vezi cu ochii, oameni pe câmp la cules de porumb și peste tot miros de struguri. 

Purtat de elanul căpătat am ajuns la intrarea într-un sat, unde drumul făcea curbe dese. Văd cu coada ochiului o persoană mică și îndesata care lua destul de rapid curbele. Zic, stai așa că trebuie să o depășesc și bag pasul ăla lung de atlet🙄. Reușesc să o ajung din urmă în fața magazinului din sat, unde femeia(destul de în vârstă) intra să își cumpere ulei probabil. 😁🤦‍♂️

Urmează iar o porțiune în urcare iar în față în moțul dealului o poartă, ca cea care i se deschidea lui Maximus în Gladiatorul, după ce fusese înjunghiat de Commodus, ne aștepta ca să ne mai curme din chin. Nu zic că a fost greu, dar îl înțeleg și mai bine pe Maximus acum. 😮😂

Finalul a fost mai lin, iar partea preferată a fost când, trecând pe lângă un sătuc, câțiva copii mici ne așteptau să bată palma cu noi și să alerge câțiva metri și ei. 

Aaa, cu 1,5 km înainte de final am refuzat și un pahar de vin de la un localnic, cred că de asta am și făcut febră musculară a doua zi. 😋

P. S am terminat pe locul 50.  😊