Simţuri. Mireasmă de vermut. De mai bine de cincisprezece ani mă bucur de ceea ce se sperie mulţi oameni activi şi anume de pensie. Am împlinit recent optzeci de ani şi încă sunt slavă Domnului în putere, asta şi pentru că mai mereu (e adevărat cu unele excepţii), am dus o viaţă echilibrată. Nu mi - a plăcut să sar gardul nici atunci când a fost vorba de mâncare, nici de alcool, nici de tutun şi nici de femei, deşi toate astea mi -au plăcut, ba mai mult de atât, încă îmi plac. Iar ca bonus, datorită meseriei pe care am practicat - o am mers mult pe jos. Nu ştiu dacă au trecut două zile consecutive în care să nu parcurg o distanţă echivalentă cu antrenamentul unui maratonist. Iată - mă aşadar jovial şi vivace savurând cafeaua de dimineaţă (obligatoriu fără zahăr) alături de mereu tânăra şi şugubeaţa mea soţie, pe prispa casei, undeva la poalele munţilor Bucegi. E un peisaj idilic aici, prin spatele curţii curge netulburată Prahova în care se oglindesc cu mândrie codrii semeţi ce...
Comentarii
Trimiteți un comentariu